Loviţi-mă în suflet ,tare,sălbatic şi cu patimă nebună.
Vreau să-l simt ,să- localizez!
Eu ştiu el este,acolo undeva în vîrful degetelor ,adăpostit de coaste,umbre
ascunzîndu-se de lume,de voi toţi cei puri şi sfinţi
(şi asta inseamnă goi, inzibili,fără noimă in glas,fără gust în ochi şi gură)
Voi sînteţi vinovaţi că eu nu pot fi cu el,vorbi ,iubi ,răbda şi aştepta.
Vreau să-l ţin în palme,să-l pivesc iumită şi ahuită.
Să-l controlez şi să-l urmez in ceruri si sub pământ,
printre frunze şi ape îngheşate,dar mai vii ca voi: Oameni şi sclavi ai nimicului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu