monştri,monştri...monştri

Îl ştii dar totuşi nu l-ai privit niciodata.
Eu la fel până acum o oră.
Deci, nu cred să mai găsesc cîndva linkul ăsta,aşa că mai bine îl memorez aici pe viaţă.

where the wild things are film

lets be "fou"

Il cautam de un milion de ani.

pierrot le fou (crazy pete) LINK

the skin i live in

Un film de genu "mindfuck" reuseste din nou sa-si socheze spectatorii pri intensitate  si neobisnuinta.Nu va lasati pacaliti de primele minute,trecutul Verei e mult mai curios decit pare.

                   vezi online subtitrat

1961

online subtitrat

Nu pierde micul dejun!

beauty

Hunter-Vrei să vorbeşti cu mine?
  Lady-Ah,să vorbesc.
            Sir, sexul meu se distinge prin tăcerea sa.
Hunter-Te voi auzi vorbind chiar dacă m-ar costa urechile.
  Lady-Asta e bine,căci nu vreau tăcere în viaţa  mea.
Hunter-Spune-mi numele tău.
  Lady-Ţi-ar păsa dacă aş fi urâtă?
Hunter-Da!Adica, nu.Vrau să spun...
 Priest-Pângăreşti Casa Domnului!
Hunter-Spune-mi numele tău femeie!
  Lady-Şi ce ai face cu numele meu ,Sir Hunter?
            Numele meu este vulpe,căci asta e tot ce sunt eu pentru tine.
Hunter-Vulpe?!Atunci vulpe vei fi până când voi afla numele tău,vulpoaica mea.


  Lady-E un vânător frumos,recunosc.
 Priest-Nu vă şochează asta,doamnelor?
  Lady-Desigur, domnul meu.
           Râd doar ca să mă abţin din plâns.
 Priest-Ah.Frumuseţea e un blestem.
           Roagă-te ca bătrîneţea să ţi se vestejească pentru a-l putea sluji mia bine pe Dumnezeu.
  Lady-Oh,aşa fac,domnul meu.
           Pentru asta mă rog tot timpul.
           De ce doamne ,m-ai blestemat cu faţa asta?
 Priest-Voinţa Domnului are un scop,dar noi nu-l putem şti.

tăcere

Nu voiam decît să fiu invizibilă.Era o cerere destul de simplă.Nu deranja şi nu implica pe nimeni altcineva.
Cînd eram în cameră cu un om,mă simţeam doar pe jumătate acolo.
Cînd eram în cameră cu doi oameni,eram doar o treime din mine.
Cînd eram cu trei oameni ,eram doar un sfert din mine.
Cînd eram în mulţime,mă simţeam nimic.

Adevăr

-Mă sperie zgomotul.
-Ce anume te sperie?
-Fundul mării mă sperie.Şi toate creaturile ce trăiesc în adâncuri.
-Dar întunericul?
-Mă linişteşte,mă adoarme, mă zguduie,mă vrăjeşte şi nu mi se împotriveşte ,pur şi simplu se întîmplă ceea ce           eu cer.
-Minciuni.
-Înseamnă că nu ai visat niciodată să trăieşti în nori.
-Te contrazici în orice gînd.
-Adevărat.Ştii de ce?
-...?
-Pentru că ador şi urăsc tot ce mă înconjoară.

wait, what?

- Pe vremuri cu o sticlă ieftină de vin petreceai fericit toată noaptea.
- Dar vremurile se schimbă.
  Oamenii se schimbă.
- Oamenii nu se schimbă.
   Îmbăttrînim.
   Iar unii dintre noi se adaptează.
   Și învață cum să se bucurile de simple plăceri ale vieții:o familie,un cămin...
   Tu nu vei recunoaște ceva mai bun decît ceea ce ai în pahar acum.
   Îmtr-o zi vei înțelege.
   Ai trecut de jumătatea vie.
   Ai învățat.
-  Ce-i asta consiliere psihologică?
-  Te-am crezut mort.
[cheers]

întoarcerea din rai

"Se imbraca fumand si fumul il inghite acru, usturator, de data aceasta. O prea mica neplacere, desigur, dar care ii face bine, caci ii completeaza deplin toropeala. Priveste la rastimpuri trupul de alaturi; parca l-ar ispiti din nou asa cum vede centura si bucata goala din coapse. Dar se apleaca sa-si incalte pantofii; e mai bine, e mult mai bine sa nu mai intarzii. S-au dus de mult zilele de nebunie cand ne dezbracam de trei patru ori inainte de a pleca, si ne opream cateodata in usa. Cum o prindeam cu mana pe clanta, sarutandu-ma, si o dezbracam acolo, lipita de zid, si o purtam indarat spre pat. O iubeam mai putin atunci, mult mai putin. "

''Este un trecut pe care nu-l poate suporta; a fost prea fericit atunci, prea incostient; o iubea putin pe Una, iubea mai mult iubirea, pe care o asteptase atatia ani, alaturi de alte femei. Acum e altfel; acum o iubeste pe ea, individualizata, desprinsa din prezent, departata de ceilalti oameni, izolata ca intr-o cusca in pasiunea si chinul lui. Altfel de dragoste, inutila si blestemata, si il apasa, si il oboseste, il suceste.''

H F

Holly FUCK!!!
E 2 iunie.
E vara.
E ajun de Bacalaureat.
Ba e soare...ba se face că plouă.
But i dont care,eu vreau in Paris.
E înainte de desfrâu.
Înaintez spre o direcție străina,neliniștită,atractivă.
Și pohui azi e June in Paris

Perfect Sense

Există întuneric...și există lumină.
Există bărbați și femei.
Există mîncare.
Există restaurante.
Boli.
Există slujbe.
Trafic.
Zile obișnuite așa cum le știm.
Lumea,așa cum ne-o imaginăm.

Astfel incepe această operă poetică si captivantă ce își tipărește mesajul pe trupul celor doi oameni care se îndrăgostesc fără a-și da seama.

Copleșiți de durere,
oamenii sunt loviți de tot ceea ce au pierdut.
De iubiți pe care nu i-au avut.
Toți prietenii care au plecat.
Se gândesc  la toți cei pe care i-au rănit.
La început sunt compleșiți de durere.
Apoi,îsi pierd simțul mirosului.
Aceast este boala.
Au numit-o Sindromul Olfactiv Sever.
SOS.
Se spune că nu este contagioasă.
Dar cine îndrăznește să creadă asta?


Viața merge mai departe.
Mincarea devine mai condimentată...mai sărata...mai dulce...mai aciduată.
Te obișnuiești.
Cea mai mare pierdere,sunt memoriile.
Care nu se mai declanșează.
Mirosul și memoria,sunt conectate la cerebel.
Scorțișoara v-ar putea aminti de șorțul bunicii voastre.
Mirosul de fân proaspăt,ar putea evoca teama de vite din copilărie.
Mirosul de motorină,v-ar putea reaminti de prima călătorie cu foripotul.
Fara miros,un ocean de imagini din trecut dispare.

Sfîrșitul șocant de frumos te închide intr-o cutie întunecoasă până îți vei da seama ca e nevoie să dăruiești dragoste,că asta e cel mai important.Să nu mori singur.


Mai întâi este teroarea.
Apoi un moment de foame.
În felul ăsta simțul gustului dispare din lumea noastră.
Nu au timp nici măcar să dea bolii un nume.


Încet lucrurile se întorc la normal și viața continuă.
Oamenii fac ce făceau înainte cât de bine pot.
În trei saăptămâni,gustul a devenit o amintire îndepărtată.
Și i-au  luat loc senzații diferite.
În restaurante e vorba de oferirea cinei unei alte persoane,să te lași așteptat,de ascultarea prelingerii vinului și clinchetul paharelor.


Panică.
Asta este practic ce face lumea,Sindromul Sever al Pierderii Auzului.
Furie...Mânie...Ură.
Apoi pierderea altui simț.
Tot ce pot face cei neafectați este să aștepte.


Acum sunt două mișcări.
Sunt oameni care fug pe străzi,apucând tot ce pot.
Oameni care nu cred în nimic,in afară de sfârșitul lumii.
Și mai este o mișcare...fermieri care ies să își mulgă vacile...
soldați care se prezintă la datorie.
Apoi cei care cred că viața va continua cumva...sau doar nu știu ce altceva să facă.


Oameni pregătiți pentru ce-i mai rau...dar sperând la mai bine.
Ei se concentrează asupra lucrurilor care sunt importante pentru ei.
Toate celelalte lucruri mai importante decât grăsima și făina.


Odată ne-am gândit la Epoca de Gheață și cumva asta ne-a îngenuncheat...
ghețarii s-au răspândit cu încetul...temperatura a început treptat să scadă.
Dar recent au fost descoperite un număr de mamifere intacte cu stomacurile pline de iarbă nedigerată.


În felul acesta întunericul coboară asupra lumii.


Dar mai întâi sunt momente de strălucire.
O tresărire comună a lobului temporal al creierului.
O apreciere profundă a ceea ce înseamnă să fii în viață.
Dar mai presus de toate,o nevoie comună de a fi lângă ceilalți.
De a oferi căldură...înțelegere...acceptare...iertare...dragoste.




Este întuneric acum dar  își simt respirația unul celuilalt...și știu tot ce au nevoie să știe.

cum îți mai merge Liv?

Nu este nimic mai deprimant decît viața,nimic mai plictisitor decît trezirea de dimineață,nimic mai inșelător decît realitatea.Pentru mine,fiecare trezire era un sfîrșit iar viața însemna moarte.
-Trezește-te Liv,suntem în luna mai,îmi șipă subconștientul subconștientului.Ne vor lua de sub nas cele mai bune momente,ultimele.
M-am desprins de pernă cu greu și fără să vreau am dechis un ochi.
-Un moment,trebuie să mă dezmorțesc.
Era sfîrșitul unei hibernări intense ,din care nu-mi amintesc să fi ieșit vreodată.Era o hibernare de 19 ani.
Mă trezeam în fiecare zi în ceața lumii de dincolo,dar totuși eram în viață.
În bezna gîndirii și rațiunei chinuitoare m-am dat jos din pat,rostogolindu-mă până la baie.Astea fiind cele mai grele acțiuni pe care trebuia să le repet iar si iar.
Pe măsură ce metabolismul începea sa funcționeze se faceau simțite durerile în stomac,deshidratarea și o suferința ucigașa ce imi zmulgea fiecare celulă.Doar foamea te putea alina,gîndul ca frigiderul e o gaură neagra de alimente.
Era agonia trezirii, a unui chin ce urma sa dureze pana la ulrima suflare,căci urmează o viața scurt de lungă.
Precum un zombi,mi-am luat trupul (printr-o mișcare ce am aflat-o a fi eficient de rapidă,spre mirarea ființei mele) lipsit de forța și l-am împins stângace spre lumina de afară iar strălucirea ce se specula a fi magica,mă orbea nerespectuos făcîndu-mă să lăcrimez.M-am forțat să nu privesc in urmă,spre nourașul turcoaz in care am visat in nuanțe de albastru si în care deja aveam o viață.

Azi simt libertate printre lanţuri

Într-adevăr pentru a scri frumos ca printre lacrimji trebuie să suferi sau să explodezi de fericire,dar pentru la ajunge la asta trebuie să pierzi sau sa dobândeşti.Pierderea la rândul său constă in câştigarea iubirei adevărate sau fericirei de a avea "ceva" sau pe cineva.
Chiar e un echilibru perfect un fel de feng -shui,pentru ca in fiecare bine există un gram de rău iar in fiecare răutate un strop de frumos ce inspiră speranţă şi încredere.
Deci condamnarea Tatălui pentru constituţia vietii este nedreaptă,o dovadă de ticăloşenie şi laşitate.

Însăşi suferinţa este o fericire,Şi daca stai să te gindeşti acum,chiar in momentul ăsta cînd citeşti printre rînduri îti dai seama că deja crezi şi tu că între a fi trist şi a fi fericit nu implica diferenţe decît ortografice.Fiecare om percepe diferit fiecare moment din viata sa.Aţi putea spune că sînt întro depresie oarecare însa e wrong.Pur şi simplu m-am întrebat pe sine cum mă simt realizînd că nu am un răspuns exact pentru că nu pot afirma nici una nici alta.Spunînd că mă simt în viata fiind un sinnonim potrivit cu a fi tristă sau fericită

Oraşul.

Tot oraşul.
Nu îi vedeam sfârşitul.
Sfârşitul?
Te rog,vrei te rog,să îmi arăţi unde se sfârşeşte?
Era totul foarte bine pe pasarela aia.
Şi eram cel m ai bun,în haina mea.
Făceam o figură frumoasă,şi nu am avut îndoieli,pentru a ieşi.
Nu era asta problema.
Nu ceea ce am văzut m-a oprit.
Era ceea ce nu am văzut.
Înţelegi?
Ce nu am văzut.
În oraşul acela întins era totul,cu excepţia unui sfârşit.
Nu avea sfârşit.
Ceea ce nu am văzut a fost momentul când totul s-a sfârşit,
sfârşitul lumii.
De exemplu pianul.
Clapele încep.
Clapele se termină.
Ştii că sunt 88.
Nimeni nu te poate contrazice.
Nu sunt infinite.
Tu eşti infinit.
Şi pe clapele acelea,muzica pe care o cânţi este infinită.
Îmi place asta.
Cu asta pot să trăiesc

crash

Am o noua obsesie, se numeste Quentin Tarantino si e o persoana dupa cum v-ati dat seama geniilor.
Printr-o introducere de 200 de cuvinte ,incep prin a spune ca e un actor senzational dar s-a remarcat
prin a fi scenarist si regizor.Are un stil indescriptibil,un amestec de drama-comedie neagra-
-crima-actiune-thriller,uite ca am numit tot ce poate contine un film.
Am facut cunostinta mai indeaproape cu el in filmu ăsta
A fost dragoste si adorare de la prima scena.Nu-mi pot explica chestia ce m-a atras,pur si simplu sint
si mereu vad oameni speciali,chiar si prin strazile Chisinaului sau in troleu,care ma atrag si imi sug sufletul.
Si sint asa de excitata de sentimentu ista ca pur si simplu ma las dusa de val ,uitind ca e posibil sa ma aflu
intr-un loc public.Voua vi s-ar parea ciudati sau uriti,dar pentru mine sint minti frumoase intr-un corp ales.
Poate suna prostesc,sint constienta dar e prea puternica admiratia si placerea ce o simt gindinu-ma si privind la ei.

Deci, zicean desore Quentin si iarasi presimt ca ma bilbii.Nu-i poti baga omului pe git lucruri frumoase daca el
nu este interesat iar asta nu face decit sa ma bucure.Nici nu-mi doresc sa le cunoasteti.Fericirea mea nu consta in a va spune voua ce stiu dar in a sti ceea ce voi nu veti cunoaste niciodata.

Nu pot rezista,
ăstlalt e ultimul film pe care l-am privit si ultimul pe care l-a regizat.

disperare

Ştiu,its been a while decînd n-am postat.Timpul a fost vinovat,frigul sau căldura,ori pur şi simplu m-a sufocat lenea precum cancerul,incet si fără bănuiala.Acum să sper că mi-am revenit.
Şi stăteam eu ghinişor ascultîmd asta cu partea dreaptă a creierului,iar cealaltă era ocupată cautînd cărti.
Urăsc să le împrumut de la biblioteci sau de la prieteni.Vreau să le ştiu ale mele,să facă parte din sufletul meu.
Deci dăruiţi-mi cărti,de tot felul.

să creştem Meduze blea!

Fiinţe mici şi drăgălaşe ce poartă cu ei un secret deja nesecretos si de curînd deci descoperit de savanţi na.
Deci,au o formă de clopoţel de cca 4-5 mm iar înauntrul stomacului de păleşte cu un roşu stăcojiu.În mod obişnuit mor după prima tăvăleală I mean partida de sex, that  means împerechere, but pohui.Şi e păcat ,if you know what i mean daaaaaaaaaaar,chestia asta numita Turritopsis nutricula a atins eternitatea la propriu. Ele sfidează moartea ajungînd la maturitate revine la o stare de imaturetate sexuală,fiind în stare sa întinerească.Ştiţi ca în filmu cela cu brad pitt "the curious case of benjamin button"

şh acum morala:Sexul este cheia imortalităţii ,deci practicaţi şi avansaţi ,poate deschideţi şh vro clinica cica să vi se bage tinereţe pe cur.Just kidding.

Anyway trebuia să fie un post vesel deci prăjiţi pozele şh tăvăliţi-vă de râs, că eu m-am blocat.

 Cum poţi să nu le adori.Imagineazăţi o supa din elixirul tinereţii turnat direct in gîtiţa ta!


 da, da, da ,da ,stiu că e imposibru...

păcatul nu e un păcat

Desigur e interpretat ca un lucru rău dar cu siguranţa nu e aşa.El te face human,persoană ,suflet care se cunoaşte,ştie ce vrea,şi ce îi place.Deci prin păcate am învedere nu doar chestiile care ni le insufla societatea că ar fi greşite dar si cele necreştine care conform lui God ar trebui să-ţi fie necunoascute pentru că aşa el vrea,iar tu sa-şi ignori dorinţele ,curiozitatea,îndrăzneala şi nici într-un caz să nu rupi mărul căci e păcat puiule de pe pământ.Şi pentru ce?Pentru a-l distra pe El?Corect,şi dacă nu ai respect de sine,daca nu te iubeşti si daca nu crezi ca acum iţi treieşti viaţa ta ,continuă sa fii acea păpuşa gonflabilă.
Acum mă acuzaţi de necredinţa, lipsă de educaţie sau că aş fi un OZN care manipulează planeta,e părerea ta si deja e bine,ai o părerea oricum ar fi ea nu ma deranjează,pentru că nu îmi pasă de tine!
Există şi o altă latura care îşi doreşte cu patimă să-l cunoasca dar ca să se ajunge la asta SĂ EXISTE.Vreau,vreau,protecţie,putere,somn,odihnă,mere coapte,mere roşii,vreau sa fiu uşoară,vreau aripi de înger,vreau...vreau....

negre,verzi şi sâmburi copţi

Sînt obsedată de o grămada de chestii (hîrtii,lacuri,pantofi chiar daca am doar o pereche dar nu se pune asta ,oricum in suflet am duzine de iahturi plini de pantofi,cămaşe,colanţi,rimeluri,pensule,stilouri,cola in frigider,si cel mai mult de nepreţiosul ALBASTRU)...dar acum vreau sa visez măsline.

Deci,mi s-a făcut gura apă până am adăugat killeru ista de imagine.

Pai,cind eram mica chiar aveam un copac de măsline in ograda ,dar pe vremea aia nu cred că cădeam in fund de fericire cînd il vedeam ba din contra -le uram.Încercau să mi le bage cu forţa in gura dar eu mă dădeam drept  hannibal.(click pe cuvânt dacă sînteţi prea, prea pr... neştiutori să-i zic mai frumos)

a ride into my afro brain

And now,I really feel like a plastic bag,I know its from the song but for me is really depressing.
This fucking,stupid world makes me wanna die,yeaaah you`re right thats the pretty reckless and by the way I love her ,I mean I wanna fuck her or let her fuck me so we could be that fucked up chicks who fuckin love each other until the sky are broke,until the earth shits with fire and here comes the apocalypse revenge of God.
I am so confused and I wanna get over of this stupid and realistic thoughts ,I mean am such a brilliant badaass that Is hurting me to be this way NOT born this way ,nobody made me who i am .One day i woke up and i said "lets try to make some soup of talent, solidarity,courage drăgăloşenie and bla and bla and bla",and thats how i got here! I am my own God ,my own golden sheep!
Ok, i will say that differently.

I wanna be a dolphin.I adore fishes.No! I am a liar but if I would be a dolphin I wouldnt know about how interesting and dump is to be human and I would love my dark sea life and I would have no regrets killing that kinder fishes.

loviţi-mă

Loviţi-mă în suflet ,tare,sălbatic şi cu patimă nebună.

Vreau să-l simt ,să- localizez!

Eu ştiu el este,acolo undeva în vîrful degetelor ,adăpostit de coaste,umbre 

ascunzîndu-se de lume,de voi toţi cei puri şi sfinţi

(şi asta inseamnă goi, inzibili,fără noimă in glas,fără gust în ochi şi gură)

Voi sînteţi vinovaţi că eu nu pot fi cu el,vorbi ,iubi ,răbda şi aştepta.

Vreau să-l ţin în palme,să-l pivesc iumită şi ahuită.

Să-l controlez şi să-l urmez in ceruri si sub pământ,

printre frunze şi ape îngheşate,dar mai vii ca voi: Oameni şi sclavi ai nimicului

patruzeci şi nouă

"Şi aşa s-a făcut că şarpele a fost în pat cu noi în acea ultimă noape,Şi deşi ştiu că fapta noastră a fost o blăsfemie,nu regretŞfelul cum şarpele verde-argintiu s-a întrupat sub pensula lui,ondulându-se peste sânii mei,apoi aruncându-se in jos peste pântece,înainte de a dispărea in părul de mai jos,unde a pictat chiar conturul chipului lui.Şi,în timp ce el picta,eu am retrăit clipe de dezolare,dar şi de plăcere,iar corpul saltimbancului, cu mişcările lui lascive când işi incorda muşchii sub pielea lucioasa,mi-a înviat in minte."

isterie de fericire

Muuuult prea fericită ca să pot întinde feeling-ul pe ecran.Iar fericirea asta mă duce la o altă treaptă ,cea a unei fericiri virgine şi păcătoase.

"Venus" Ea e cea care m-a împins căzînd in groapa extrazlui.Zbor, pentru că pot,pentru că imi place ,pentru că altfel nu aş putea exista .Tăcerea şi acea pasivă zvîrcolire te elimină din univers,te face praf,te face invizibilă ,nedorită şi o intrusă in lumea asta frumoasă şi ideala.Iar eu am ales sa zbor pentru o eternitate, fără oprire şi fără să simt oboseala fizică sau a mintii,iar plăcerea cunoaşterii creşte cu fiecare val care mă loveste brutal.E genu cela de vis care te trezea cînd erai mica din somn,te ciocnea cu un plins isteric ,iar tu te temeai de viata.